Am găsit un text ce mi s-a părut extrem de interesant şi mărturisesc că m-am simţit cercetat. Vi-l supun atenţiei şi domniilor voastre şi vă aştept părerile. Găsiţi acel text aici.

Ce este mai greu: să ceri voie sau să ceri iertare?’

Satul de lucruri vechi dar sanatoase,
As vrea sa ma indrept spre orizont.
Dar sper sa am putere ca sa pot
Epuizat fiiind de fitzele domniei voastre…

Se vorbeste de ceva timp pe o multime de site’uri despre inocenta pierduta, puritate falsificata, fatarnicie la scara larga. Imi pun o intrebare: Daca si eu fac parte dintr-o categorie?…

Andreea a vorbit despre prieteni adevarati si goana dupa faima, tendinta de a alege prietenii dupa ceea ce ne ofera palpabil si nu dupa resursele spirituale. Am o sugestie:D ce ziceti daca ne punem intrebarea invers?”Daca eu ma consider un prieten adevarat in cautare de prieten adevarat, promovez adevaratele valori interioare?” Suna interesant asa e?

Revenind la intrebarea de la inceput, daca voi incerca sa ofer eu ceea ce vreau de la altii, sigur atitudinea mea se va schimba si “Cine se aseamana se aduna”, corect? Mult succes (nu la cumparaturi=)) in luarea unei hotarari de a intra pe usa sfinteniei, perseverand in dragoste si oferind pretenie adevarata oricui ti’o cere…

alienwithjesus

*versuri originale scrise in urma unei mici dezamagiri din parte unui ‘prieten’

Preocuparea pentru frumuseţea exterioară pare să crească exponenţial, în timp ce frumuseţea interioară a rămas o valoare valabilă în sfera religioasă…deşi creştinii din ziua de azi au uitat să fie frumoşi în interior…

O persoană frumoasă este reţinută după personalitate. Frumuseţea interioară înseamnă toate acele atribute greu definibile care fac ca o persoană să lase o impresie favorabilă asupra celor din jur…

În ziua de azi oamenii sunt din ce în ce mai răi, invidioşi, iubitori de sine…aşa cum spune în 2 Timotei 3:1-5.

Noi ca nişte creştini ar trebui să căutăm să fim plăcuţi în faţa lui Dumnezeu, nu a oamenilor, să căutăm să fim frumoşi în interior, pentru că frumuseţea exterioară este trecătoare.

Când îţi faci prieteni noi, preferi prieteni care se îmbracă bine, care sunt în pas cu moda, de care să îţi placă moaca lor, să nu îţi fie ruşine să mergi cu ei pe stradă, dar fară caracter, prieteni falşi…sau preferi nişte prieteni adevăraţi chiar dacă frumuseţea lor exterioară nu îi avantajează aşa mult, nişte prieteni cu o frumuseţe interioară imensă, pe care să nu îi intereseze prea mult exteriorul, niste creştini adevăraţi?

În ultimul timp cam nimeni nu a scris nimic pe blog, şi vreau să schimbăm asta. Vreau să începem să scriem din nou. Aştept de la voi articole, urgent.

În continuare, vă arăt nişte poze de la Timişoara, luate de pe acest site.

Vă rog să nu uitaţi de repetiţia din data de 22.08.2009 de la ora 17, e extrem de importantă. Şi vă rog să fiţi prezenţi toţi duminică, 23.08.2009, la ora 9.00 la studiu la biserică.

Nu s-a mai scris nimic de mult pe blog, și m-am gândit să încep să vă povestesc în fiecare zi pe scurt cum stau lucrurile pe aici.

După ce pe tren am mers împreună cu niște tineri puțin băuți, cu care am vorbit câteva ore despre Dumnezeu, despre credință, despre Isus, despre Biblie, am ajuns într-un final la Timișoara (ora 7:20).

Am găsit destul de rapid biserica (20 de minute), ne-am lăsat bagajele și am fost prin oraș, să luăm pulsul orașului.

După multe plimbări, multe magazine vizitate, ne-am înscris (organizarea a fost puțin mai urâtă de cât cea de anul trecut), și am așteptam degeaba după un taxi aproximativ 15 min, pentru ca într-un final să mergem pe jos 300 de metrii până la o stație de taxiuri.

Partea puțin mai urâtă este că suntem cazați câte 5 în cameră, asta înseamnă că doi dintre noi sunt nevoiți să stea în cameră cu 3 necunoscuți.

Scuzați dacă vi se pare că este o poveste, am încercat să nu pară chiar așa.

Revin mâine cu detalii.

Următoarea întâlnire de adolescenţi are loc miercuri, 22 iulie, ora 19, la garsonieră.

Să fiţi acolo :D